Cumpăr sau închiriez? partea a doua

completări după comentarii

Mi s-a întâmplat acum mulți ani

În plină bulă imobiliară o persoană apropiată mie, mi-a spus că ar vrea să își cumpere casă. I-am spus atunci pe scurt părerea mea: că nu e momentul oportun pentru că prețurile sunt razna și că urmează o cădere în câțiva ani. Am crezut că a cântărit opinia asta și că dacă se va hotărâ să facă o achiziție o să îmi ceară ajutorul. N-a făcut-o. Ne-am văzut a doua zi după ce dăduse un preț exorbitant (prețul pieței de atunci) pe un apartament banal într-o zonă banală. Oarecum vexat că nu m-a implicat în decizia ei am întrebat-o care a fost motivul, răspunsul ei m-a trimis pe loc în țara minunilor: “știam că dacă discut cu tine o să mă convingi să nu cumpăr”. 

A fost destul de greu pentru mine să înțeleg de ce cineva care mă cunoștea bine și avea toate motivele să creadă în capacitățile mele profesionale a preferat să asculte sfatul părinților, vocea ziarelor și opiniile prietenilor la fel de cunoscători ca ea. De ce? Pentru că toată lumea făcea asta și…doar n-or fi toți proști și numai tu (eu) deștept. Un exemplu clasic de mers cu turma.

 

Probabil nu vor fi niciodată pe lume destule FNI-uri, Caritas-uri și Madoff-i ca să înțelegem că turma are capacitățile celui mai puțin inteligent membru al ei. Cu Madoff s-au ars unii dintre oamenii de afaceri foarte dibaci din America.

 

Din păcate cursul evenimentelor mi-a dat mai multă dreptate decât aș fi vrut: la puțină vreme bula s-a spart iar ea a trebuit să înceapă un tratament medical costisitor întins pe mai mulți ani. Acesta este unul dintre motivele pentru care există blogul de față: vreau să îi ajut pe cei care trebuie să răspundă acum întrebării “chirie sau proprietate?”. Acum lucrurile stau altfel decât în urmă cu 3-5 ani.

 Majoritatea comentariilor au fost făcute de cei care au răspuns la această întrebare deja. Le mulțumesc pentru că au împărtășit cu noi experiența lor. Fiecare caz e aparte. Din păcate mulți nu au avut toate informațiile necesare pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză.  Bineînțeles că nu toți cei care au făcut un credit pe 30 de ani vor avea de suferit însă mulți au fost depășiți de situație și au ales calea pe care o prezentau cu convingere băncile și agenții imobiliari (care pozau în consultanți), cale pe care au urmat-o sau lăudat-o la vremea respectivă probabil toți prietenii, părinții și cunoștințele. Spun aceste lucruri pentru că în multe comentarii am recunoscut clișeele care inundau până acum ceva vreme presa de profil și discuțiile private despre apartamente. 

Principala învățătură pe care am tras-o din comentariile primite 

Vreau să mulțumesc însă tuturor celor care mi-au spus părerea lor pentru că m-au făcut să observ un fapt simptomatic: multă lume se gândește la viața de chiriaș prin prisma experiențelor din studenție. Trebuie să facem o diferență între studenții plini de energie care închiriază un apartament ieftin și o tânără familie care își caută un loc pentru prima lor gospodărie. Am fost și studentul în cauză, și familia și vă pot spune că diferența de tratament din partea proprietarilor este mare. 

Spuneam că este simptomatic pentru că același fapt l-am observat la unul din apropiații mei într-o discuție cu privire la transportul public din București: ”o să merite să folosești transportul public atunci când acesta va fi civilizat”.

Coroborând aceste două observații mi-am dat seama că multă lume nu-și actualizează informațiile și se bazează pe cunoștințe și impresii dobândite de multă vreme și neverificate recent. Este ca și cum un medic ar folosi numai metodele pe care le-a învățat acum 10 ani în facultate. V-ați lăsa tratați cu bisturiul în loc de laser?