E ceva putred în Danemarca!

E ceva putred în Danemarca! pardon, China, Germania și UK.

Prețurile pentru proprietăți rezidențiale au crescut la Londra cu peste 10% față de luna trecută în condițiile în care creșterea anuală în UK este de 5%. Anunțul făcut de principalul site de imobiliare din Regat, Rightmove, poate fi citit aici. Fenomenul se limitează la Londra dar a stârnit temeri serioase cu privire la posibilitatea unei noi bule imobiliare.

Prietenii chinezi vin puternic din spate. Prețurile pentru rezidențial prezintă o creștere anuală medie de 6.7%. La ei nu numai capitala crește considerabil ci multe alte centre urbane de mare densitate. În Guangzhou creșterea a fost anul acesta de 17,2%. Guvernul ia deja măsuri pentru stoparea creșterii dar aceste se dovedesc ineficiente.

Foarte interesante sunt însă știrile din Germania unde prețurile pentru locuințe au crescut cu 8,4% în ultimii trei ani, adică aproape 3% pe an. Față de 5% ale britanicilor și 6,7% ale chinezilor e puțin dar pentru nemți e mult.  Asta a îngrijorat așa de tare Bundesbank încât ieri au dat publicității o atenționare cu privire la „Exagerările din marile centre urbane” unde „s-a depășit cu 10% nivelul de prețuri justificabil pe baza factorilor demografici și economici”, mai mult BNG se teme de o extindere a fenomenului în localitățile mici.

Ca român mă ia râsul când citesc că o creștere de 10% a prețurilor la case e nejustificabilă. La nemți lucrurile stau însă altfel pentru că ei sunt prin definiție chiriași, nu proprietari. Piața germană de rezidențial este în mod caracteristic extrem de înceată și stabilă, fiind dominată de firme gigantice care dețin sute de mii de unități locative. Ca din întîmplare, două dintre aceste firme se pregătesc să fuzioneze, vezi aici.

Întrebarea cea mare pe care și-o pun analiștii citați în link-uri este : „Vorbim de ciorbă sau de iaurt?” Adică: e vorba de un nou început de bulă sau de o creștere sustenabilă? Răspunsul la această întrebare este foarte important deoarece toate trei sunt economii cu importanță și influență de nivel planetar.

Fără a avea pretențiile unui specialist pot emite o părere bazată pe bunul simț.

În majoritatea cazurilor nu cred că este vorba de o cerere sustenabilă adică de oameni care își permit să cumpere o casă pentru că economia merge mai bine.  Asta pentru că achizițiile nu sunt făcute neapărat de cumpărători mici: în Anglia, schema de garantare merge până la 600.000 £ (ceea ce nu e puțin nici măcar pentru clasa medie) iar în Germania nu prea există cumpărători individuali datorită tradiției lor de chiriași.

Nu cred nici că e vorba nici despre o cerere speculativă. Trebuie să observăm că în acest moment banii sunt pariați numai pe cai câștigători: aglomerații urbane foarte performante economic unde valoarea imobilelor nu a scăzut niciodată drastic, aglomerări situate în țări pe care criza nu le-a lovit din plin.

Fenomenele actuale par mai curând încercări de punere la adăpost a capitalului rezultat în urma reconfigurării piețelor financiare. Acest lucru ar putea multe motive care cad însă în două categorii:

1. Cacealmaua s-a terminat și acum cei câștigători vor să transforme chips-urile în ceva solid.

2. Urmează să se întâmple ceva care e bine să te prindă cu cât mai puțini bani în bancă.

Ce înseamnă în totalitate aceste fenomene nu putem ști însă este foarte puțin probabil să vorbim de o nouă bulă. Așa că eu pariez pe iaurt, nu pe ciorbă.